Un nou studiu la scară largă realizat în Scoția oferă informații esențiale cu privire la riscurile de suicid asociate dependenței de opioide și evidențiază potențialul de salvare a vieții al terapiei cu agonist opioid (OAT). Între 2011 și 2020, cercetătorii au analizat datele de la peste 46 000 de persoane care au primit cel puțin o rețetă de tratament pe bază de metadonă sau buprenorfină. Constatările lor indică faptul că persoanele care beneficiază de OAT au rate de sinucidere semnificativ mai scăzute, subliniind importanța accesului continuu la tratament în contextul crizei tot mai mari a deceselor legate de droguri din Scoția.
Realizat de o echipă condusă de Rosalyn Fraser și Andrew McAuley de la Glasgow Caledonian University, studiul a constatat că ratele sinuciderilor în rândul persoanelor dependente de opiacee rămân de șapte ori mai mari decât în rândul populației generale. Cu toate acestea, tratamentul a făcut o diferență notabilă: persoanele care primeau în mod activ OAT aveau de trei ori mai puține șanse să moară prin sinucidere decât cele care au întrerupt tratamentul. În special, acest efect protector a persistat în ciuda creșterii numărului de decese legate de consumul de droguri în aceeași perioadă.
Cercetarea capătă o importanță sporită având în vedere agravarea crizei drogurilor din Scoția. Decesele legate de consumul de droguri în această țară au crescut de peste două ori în ultimul deceniu, țara înregistrând unele dintre cele mai ridicate rate ale deceselor cauzate de opiacee la nivel mondial. Cu toate acestea, studiul a observat că, în timp ce decesele legate de droguri au escaladat, ratele de sinucidere în rândul consumatorilor de opioide aflați în tratament cu OAT au scăzut constant. Acest lucru sugerează că programele de tratament nu numai că reduc riscurile de supradoză, dar joacă, de asemenea, un rol esențial în rezultatele privind sănătatea mintală.
OAT, care implică de obicei medicamente precum metadona sau buprenorfina, este recunoscută de Organizația Mondială a Sănătății drept o intervenție esențială pentru dependența de opioide. Tratamentul stabilizează persoanele prin reducerea simptomelor de sevraj și reducerea poftelor, ceea ce, potrivit cercetătorilor, poate reduce suferința psihologică și poate promova un sentiment de stabilitate. În plus, implicarea în programele OAT oferă persoanelor o poartă către alte servicii de sprijin esențiale, cum ar fi îngrijirea sănătății mintale și intervențiile de reducere a riscurilor.
În total, 575 de decese din cohortă au fost identificate ca sinucideri, reprezentând 1,2% din populația studiată. Ratele de suicid au fost deosebit de ridicate în timpul perioadelor în care indivizii nu erau pe OAT, ajungând la 3,98 la 1.000 de ani-persoană. În comparație, rata a fost semnificativ mai scăzută la 1,14 la 1.000 de ani-persoană în rândul celor care primeau în mod activ OAT. Aceste tendințe au rămas constante chiar și după controlul unor factori precum *****ul, vârsta și afecțiunile psihice preexistente.
Interesant, studiul a documentat, de asemenea, o scădere a ratelor de sinucidere în timp, ratele brute de mortalitate prin sinucidere scăzând de la 2,57 la 1 000 de ani-persoană în 2011-12 la 1,48 la 1 000 de ani-persoană în 2019-20. Această reducere contrastează cu creșterea deceselor legate de consumul de droguri, indicând faptul că OAT ar putea servi ca intervenție critică în reducerea deceselor legate de sănătatea mintală, chiar dacă epidemia de droguri se agravează.
Defalcarea demografică arată că două treimi dintre participanți au fost bărbați, iar aproape jumătate aveau mai puțin de 35 de ani la începutul studiului. Marea majoritate a cohortei provenea din zonele cele mai defavorizate din punct de vedere socioeconomic din Scoția, ceea ce se aliniază cu înțelegerea mai largă a faptului că defavorizarea este un factor-cheie atât pentru consumul de substanțe, cât și pentru suicid.
În ciuda impactului pozitiv al OAT, autorii studiului avertizează că barierele în calea tratamentului rămân. Întreruperea terapiei - fie din motive personale, sistemice sau economice - lasă persoanele vulnerabile. Studiile anterioare au documentat faptul că primele câteva săptămâni după oprirea OAT sunt deosebit de periculoase, riscurile de sinucidere și supradoză atingând cote maxime în această perioadă. Constatările subliniază nevoia de sprijin continuu pentru a se asigura că persoanele rămân angajate în tratament.
Cercetătorii recunosc unele limitări în munca lor, cum ar fi posibilele inexactități în clasificarea sinuciderilor și provocările legate de măsurarea precisă a aderenței la tratament. Cu toate acestea, ei subliniază că dovezile generale susțin puternic rolul OAT în reducerea riscului de suicid.
Concluziile studiului oferă lecții importante pentru factorii de decizie politică. Pe măsură ce Scoția se confruntă cu o urgență de sănătate publică alimentată de decesele cauzate de opiacee, extinderea programelor OAT și abordarea barierelor care descurajează angajamentul susținut vor fi esențiale. În plus, sunt necesare eforturi specifice de prevenire a suicidului pentru persoanele cu dependență de opioide, în special cele cu antecedente de autovătămare sau boli mintale.
Această cercetare ne reamintește cu tărie că terapia cu agonist opioid este mai mult decât un instrument de prevenire a supradozelor - ea servește, de asemenea, ca un colac de salvare pentru persoanele expuse riscului de suicid. Pe măsură ce decesele legate de droguri continuă să crească, asigurarea accesului la OAT și la alte servicii de sprijin va rămâne o strategie esențială în protejarea atât a vieților, cât și a bunăstării mintale în Scoția și nu numai.
Pentru acces la studiul complet, puteți vizita acest link: https://doi.org/10.1111/add.16680 (clearnet).
Dacă sunteți interesat de astfel de publicații, vă rugăm să reacționați și să lăsați comentarii. Acesta va fi un semn pentru mine să continui.